Prinи›ul Prea Frumos -

A fost odată ca niciodată un prinț pe nume Alaric, căruia poporul îi spunea „Prințul Prea Frumos”. Chipul lui era sculptat parcă din lumină, iar ochii îi străluceau ca safirele sub soarele amiezii. De cum se trezea, Alaric își petrecea ore întregi în fața oglinzilor de cristal din palat, admirându-și perfecțiunea.

Disperat, Alaric a fugit din palat. Timp de un an, a rătăcit prin sate, nevăzut de nimeni. A început să asculte poveștile oamenilor: PrinИ›ul prea frumos

Ai dori să cu noi aventuri sau să schimbăm finalul într-unul mai dramatic? A fost odată ca niciodată un prinț pe

A vegheat lanurile de grâu ale unei văduve, alungând păsările însetate. Disperat, Alaric a fugit din palat

Zâna a zâmbit. Blestemul s-a rupt, dar Alaric nu mai era cel de dinainte. Chipul lui era la fel de frumos, dar ochii îi străluceau acum de o lumină caldă, venită din interior. S-a întors la palat nu ca un exponat, ci ca un lider care știa că , nu ceea ce porți pe chip.