— Salut, băi. Voiam doar să-ți spun că am cei 50 de lei pentru Mihai. Și că diseară dau eu berea.
Când soarele a început să bată în geamul garsonierei sâmbătă dimineața, Andrei a tras aer în piept cu o forță care l-a durut. Inima a pornit ca un motor vechi, hârâind. S-a ridicat, și-a luat telefonul și l-a sunat pe Sorin. As vrea sa mor pentru o zi
Într-o vineri seară, dorința i s-a împlinit sub forma unui somn atât de adânc, încât inima i s-a oprit, iar respirația a devenit o amintire. Spectatorul invizibil — Salut, băi
Prima oprire a fost la mama lui. O văzuse pregătind sarmale, dar telefonul ei a rămas mut. Andrei a simțit o strângere de inimă când a realizat că ea încă nu știa. Apoi a zburat la birou. Colegii glumeau la cafea, iar pe scaunul lui cineva lăsase deja un teanc de dosare. Lumea nu se oprise. Testul prieteniei Când soarele a început să bată în geamul
Sufletul lui Andrei plutea acum deasupra patului. S-a privit – părea mai împăcat decât fusese în ultimii zece ani. S-a gândit la melodia „Aș vrea să mor pentru o zi” a lui Liviu Guță sau la varianta lui Vali Vijelie , celebre în cartier, unde versurile despre testarea prietenilor sunau mereu a clișeu. Acum, el era cel care punea totul la încercare.